Numele fericirii mele…Marian
„Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger.” – Victor Hugo
Trăiesc într-o realitatea în care dragostea a ajuns, pentru multe persoane, sinonimă cu interesul financiar. Privesc în jurul meu şi mă întreb dacă iubirea mai poate fi creionata în cuvintele aşternute pe hârtie acum mai bine de o sută de ani de romancierul Hugo. Câţi dintre noi mai tremuram la auzul vocii persoanei iubite, câţi mai simţim acei fluturaşii în stomac atunci când vorbim de el/ea? Din ce în ce mai puţin, tind să cred eu, aruncând o privire spre realitatea în care trăiesc.
Eu, din fericire pentru mine, fac parte din acei puţini, care iubesc necondiţionat, fără să aştepte nimic în schimb. Pentru că iubesc o persoană minunată, care îmi este întotdeauna alături, care îmi dă forţa şi curajul să merg mai departe. Pentru că mă face să simt că îmi sare inima din piept ori de câte ori îi aud glasul. Este cel alături de care mă simt împlinită, fericită.
Este cel care mă face să plâng de fericire, cel căruia îi iubesc veselia şi tristeţea, calmul şi tandreţea, sinceritatea şi privirea profundă.
Marian este cel cu care împart aceleaşi trăiri, aceleaşi gânduri, aceleaşi idealuri. Este cel împreună cu care formez un întreg. Baby, cum îl alint eu, este fericirea mea.